Cine a fost țarul Ivan al IV-lea al Rusiei, supranumit „cel groaznic“: în masacrul de la Novgorod au fost uciși 60.000 de oameni

La 18 martie 1584, Ivan cel Groaznic a murit în timpul unei partide de șah. Se spune că Ivan a murit de o afecțiune a intestinelor și a aparatului urogenital însă, după ce Stalin a ordonat deshumarea sa, acestor afecțiuni li se adaugă și otrăvirea cu mercur.

Când Ivan avea numai trei ani, tatăl său, Vasili al III-lea, Marele Cneaz al Rusiei, se stinge din viață nu înainte de a-și numi succesorul la tron, pe fiul său cel mare, Ivan. Tutela îi revenea, prin testament, până la vârsta de 15 ani, mamei sale Elena și a boierilor, scrie Historia.

Datorită vârstei sale fragede, Ivan era considerat de către familiile pretendente un obstacol, fapt pentru care mama sa Elena împreună cu scutierul Obolenski Telepnev demarează o serie de arestări a celor mai temuți boieri.

Dorința de putere a familiilor boierești a devenit atât de mare încât din „persecutați devin persecutori” iar „prada” este Elena Glisnki, mama lui Ivan și scutierul Obolenski Telepnev, amândoi protectorii lui Ivan.

Moartea acestora a transformat Rusia în scena deschisă a bătăliilor dintre familiile boierești pentru putere. Familiile care au reușit să își pună amprenta asupra micuțului Ivan au fost Suiski și Bielski. Așa a cunoscut el foamea, cruzimea, răutatea, bătaia și indiferența. Se spune că aflat între zidurile Kremlinului, avea un comportament deviat deoarece distracția lui consta în smulgerea penelor păsărilor sau aruncarea puilor de pe ziduri.

Este încoronat Țar al Rusiei la Moscova la 16 ianuarie 1547. Domnia sa se poate împărți în două perioade: una prosperă-plină de reforme ample și benefice iar cea de a doua învăluită în negura nebuniei.

Perioada marcată de reforme a adus țarului popularitate în rândul nobilimii dar și în rândul oamenilor simpli.

Înainte de reforma din 1550 țarul Ivan formează un sfat de tip nou, Izbrannaia Rada (Consiliu ales). Consiliul era format din membrii ai nobilimii și clerului și era dominat de către Mitropolitul Macarie și părintele Silvestru, predicatorul iluminat.

Reforme au fost și în cadrul bisericii: stareții și mănăstirile nu vor mai putea face nicio achiziție fără încuviințarea suveranului, se va interzice mănăstirilor să dea împrumut bani cu camătă. Fiecare oraș va avea școala lui, deservită de preoți și de dascăli; se va preda scrierea, cititul, aritmetica, cântul, religia, bunele maniere.

Nobilimea țării este reorganizată, țăranii rămân legați de glie. Țarul guvernează cu ajutorul Dumei Boierilor, în cazurile considerate grave se va convoca Zemski Sobor însă, aceste adunări aveau doar vot consultativ.

sursa articol: adevarul.ro